Un lan de gânduri
şi un fluviu de trăiri
rup zăgazurile
unei inimi
înlănţuite
într-un
infinit
de
speranţe.
Erau speranţe…ce-au
plecat
Erau!
Tremură o lacrimă
pe geana
timpului pierdut
în respiraţia grea
a două vieţi
ce aşteaptă
în gara tăcerii.
Urla o lacrimă-n tăcere…
Urla!
Ţine-mă
pentru un timp
în visul
tău
ce mă ia
de mână
şi ne
poartă
călători
printre
stele...
lumina
se scurge din ele,
căzând
ca o ploaie
de frunze
pe
suflet.
Erau
speranţe… Urlau tăceri… Cădea lumina pe suflet…
Cădea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu