În seiful vieţii gãsești
Mii de-ntrebãri fãrã rãspuns.
De ce,
Când norii sunt triști,
Când norii sunt triști,
Iși deschid brațele
si prind in palmele reci
lacrimi fierbinți?
Lacrimi ce cad despletite
Lacrimi ce cad despletite
pe umerii batranei Geea,
la care cu uimire, privești !
Uimita privești in oglindã
Timpul…
Incercând sã descifrezi
Rãspunsuri cernute prin sita vieții,
Înãlțate pe pedestalul sorții!
Un gând s-a nascut sub munții de vise
Din rotundul Ştiinței, in zori, se ivise.
In trupurile fierbinți ce se scurg
prin
Jgheabul unei inimi insemnate!
În seiful vieţii gãsești
Marea Carte nesfârşită ce este
Un ocean de Neştiut și Nesfârşit,
Izvor al Ințelepciunii fãrã sfârșit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu