Mănăstirea rupestră Şinca Veche este un vechi lăcaş de cult ce se afla la Şinca Veche, în cotul format de Munţii Făgăraş şi Perişani, la 45 de kilometri de Braşov şi la 22 de kilometri de Făgăraş. Locaşul de cult se găseşte lângă comună Şinca Veche, sub dealul Pleşu. Localitatea în sine se afla în centrul ţării la 30 de kilometri nord de Zarneşti, între Cocoaşa Persanilor la nord şi podul peste pârâul Bungetu la vest.
În localitatea Şinca Veche se poate ajunge uşor cu maşina, localitatea fiind amplasată la câţiva kilometri de localitatea Persani, pe DN 68, între localităţile Braşov şi Făgăraş. Biserica rupestră se afla la circa doi kilometri de localitatea Şinca Veche - toţi localnicii cunoscând drumul şi putând să vă ofere îndrumările necesare.
La Şinca Veche se vine pentru legendele şi misterul lăcaşului de cult săpat în piatră. Acestui lăcaş i s-a dus vestea de "Templul Ursitelor", "Mănăstirea Săpată în Piatră” sau "Templul de la Şinca Veche", loc de reculegere, de împlinire a dorinţelor bune, dar şi de oareşce fenomene paranormale - după părerea unora.
Cunoscut mai mult sub denumirea de "Templul Ursitelor", locaşul de cult din Şinca Veche se bănuieşte că are o vechime de aproximativ 7.000 de ani şi se presupune că ar fi aparţinut aceleiaşi civilizaţii care a întemeiat "Templul Alb" din Insula Şerpilor.
Şinca Veche apare în acte începând cu secolul al XII-lea şi este cunoscută, pe lângă numeroasele vestigii arheologice încă nevalorificate, graţie istoricului şi filologului roman Gheorghe Şincai, a cărui famile îşi are rădăcinile aici.
Dat fiind faptul că Şinca a fost o localitate la graniţa între România şi Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai năpăstuita, influenţată de comunităţile care s-au perindat în timp pe aici.
Mănăstirea rupestră nu a putut fi datată cu precizie, versiunea mai des întâlnită accepta că an al apariţiei 1742, moment când bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt păreri care spun că mănăstirea există de câteva mii de ani, având origini dacice sau chiar mai înaintate.
În anul 1789 pastorul reformat din Făgăraş scria despre mănăstire: "Mănăstirea este tăiată în întregime în piatră de carieră şi deci nu are acoperiş. Este săpată cu pricepere, cu o muncă uriaşă, demnă de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste încât călugării când slujesc se plimba cu cărţile după razele soarelui".
Controversele asupra lăcaşului sunt legate nu numai de imposibilitatea datării şi a stabilirii originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereţi, ci şi de arhitectură. Biserica are două altare, ceea ce îi face pe mulţi să susţină că nu are o origine creştină. Alţii sunt de părere că în timp pereţii s-au surpat şi au fost unite cele două biserici, care au existat atunci când comunitatea de monahi şi-a mărit numărul.
Istoricii spun că templul este unic în lume, însă locul este controversat, iar opiniile sunt diverse. A fost folosit ca loc de refugiu şi rugăciune de către călugării ardeleni hăituiţi de Maria Tereza în anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cu toate acestea, în nici una din încăperi nu există vreun semn al crucii.
Deci, toată lumea e de acord că avem de-a face cu ceva unic. Ascunsă privirilor de un pâlc de pădure,
descoperi o adevărată biserică subterană. Pângărită şi parţial distrusă, de-a lungul timpului, din cauza prostiei şi a lăcomiei.
http://dezvatatorul.blogspot.com/2009/11/templul-de-la-sinca-veche.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu