autor: Lilit
Faţa-mi arde. Imaginea ta plânge.
Joacă de parc-ar călca pe jăratec.
Gândul frământă întrebări descântec
Iar coşmarul râde. Azi va învinge.
Te cuibăreşti în transă la mine-n suflet,
Sculptând un chip într-un rotund violet.
Ţi-am rezervat un loc într-un ventricol
În care te zbengui... secol după secol!
"A fost iubire? ", întreabă un gând spin.
Îl ignor... ascult o sonată de Chopin,
Dar se-aude-n gând un ţipăt sălbatic.
Cioburi de cord cad în lichid amniotic.
Faţa-mi arde. Imaginea ta plânge.
Joacă de parc-ar călca pe jăratec.
Gândul frământă întrebări descântec
Iar coşmarul râde. Azi va învinge.
Te cuibăreşti în transă la mine-n suflet,
Sculptând un chip într-un rotund violet.
Ţi-am rezervat un loc într-un ventricol
În care te zbengui... secol după secol!
"A fost iubire? ", întreabă un gând spin.
Îl ignor... ascult o sonată de Chopin,
Dar se-aude-n gând un ţipăt sălbatic.
Cioburi de cord cad în lichid amniotic.
Versurile sunt superbe...la fel si melodia:)
RăspundețiȘtergereVa urez o zi frumosa si va astept sa aruncati o privire si pe blogul meu!
Multumesc pentru lectura, cuvinte si inscriere! am sa intru pe blogul tau cu drag!
RăspundețiȘtergere