Gânduri-fluturi.

  Eşti suflet rătăcitor pe poteci de rouă,
 Ce scrii plângând pe margini de cărări când plouă,
 Pe unde rătăceşti ca un zănatic visător
 În căutarea gândului, vis triumfător.

Rătăceşti singur în păienjenişul de gânduri
Străpunse de suliţi din focul sacru al iubirii,
Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi.
Te legeni în sfera iubirii desăvârşite,
Înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite.

                                                                   În odiseea iubirii, striveşti sub tălpi lanuri de vise

                                                                   Ce ard inimi înlănţuite într-un infinit de speranţe

                                                                   Şi-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoţii rănite

                                                                   Ce ţipă cu glasuri mute, căutând căi de dorinţe deschise.

Rătăceşti printre umbrele nopţii albastre şi pustii

Şi speri să găseşti căldura şi dragostea visată

Ce se deschide într-o rază de speranţă,

Când ninge cu petale din gânduri-fluturi.