autor Lilit
Mi-e dor de simţirile
tale ce fermecau văzduhul,
răsunând într-un
cântec divin.
***
Asculţi tăcerea
sublimă
Ce doare sub munţii
de vise.
Şi simţi cum trupul
se scurge
Prin jgheabul inimii
Lichefiate.
Priveşti cu ochii
duşi pe gânduri
(scăldaţi de lacrimi
amare)
Fantasma ce-ţi
joacă-n minte
Ştiind că niciodată,
de ruşine,
Nu o vei privi
deschis
Spunându-i adevărul
care doare.
Strângi pumnii cu
înfocare, privind derutat.
Eşti plumb în mănuşa
de mătase
Dar te prăbuşeşti cu
multă jale
În groapa din suflet
Ce pare o casonă din
timp
În care ard comori
inutile,
doruri ostile.
***
Esti o curioasă
nălucire omenească ce vrea ca simţirea unui om
Să treacă în gândirea
şi simţirea tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu