Un mag citeşte-n Cartea Nemuririi
Destinul umanităţii prin veacuri.
O visterie doldora de leacuri,
Un tărâm vrăjit ce închide bieţii
Magi ai cuvântului... un Rai făr’de porţi
În Cartea Vieţii.
Răsfoieşti iar şapte file din carte
Speri ca visuri înalte să te poarte
Pe un lujer ce rodeşte Sămânţa
Iubirii celeste. Să te-nfioare
Când nici nu gândeai că va mai apare.
În oceanul de iluzii şi gânduri
Pluteşte cartea precum Sfântul Graal.
Pornim călătoria prin abisuri,
Sperând să găsim iubirea eternă
Rătăcită într-un labirint astral.
Ca huma suntem în mâinile sorţii
Când ne jertfim pe altarul morţii.
Cartea deţine un mister fascinant.
Schimbând în aur plumbul închisorii,
Descifrăm misterul unui sfânt cuvânt...
O „închisoare” ce rămâne în eternitate
Prin
sensul liturgic al Cuvântului
Dar niciodată, Carte,
Nu vei şti că o muritoare ţi
se-nchină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu