Vai, ce oglindă!
pe luciul rece
vântul foarfecă pânza catargului,
ducând boarea vieţii în portul
de aduceri-aminte.
Oglinda vremii reflectă
dorinţe stinse
dinainte de rădăcinile iubirii
iubirea … amăgitoare floare
ce poartă printre petale
o lume ascunsă
Oroarea frânge visul,
a cărui nuditate îngheţa
sub palma
din deşertul de foc
al simţirii
Când timpul mă strânge-n
braţele clipelor,
mă pierd
în interiorul meu
de clepsidră.
Timpul… îmi ţine-n faţă oglinda!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu