A sosit timpul! Nu voi renunţa
Să şterg lacrimile cerului
În speranţa aducerii unui curcubeu
sprijinit de-un colţ din inima mea.
Rătăcesc printre vise
Unde dorul de tine mă arde.
În noapte târzie
Alerg prin ploaie
Culegând mii de mărgăritare
De pe buzele-ţi arzând.
Stelele-ţi aşez în palme.
Te aud râzând, deşi nu te văd.
Te strâng în braţe, deşi nu te ating.
Dintr-o lume fără vise ai apărut.
O noapte cu tsunami te-a adus cu-n sărut.
Ruleta destinului s-a învârtit
Ieşind un număr...
Un număr necâştigător!
Ce aduce-un gând ucigător.
Acum... simţim
liniştea
şi oftatul din vorbe.
Şoaptele au dispărut...
A rămas doar o tăcere ce doare!
Mă înfioară ecourile
De valuri înspumate
şi ţipăt de pescăruşi...
Anunţă o inimă sfâşiată
ce tremură încuiată
în crater de dor şi speranţă.
Timpul şi muzica vindecă rănile vechi.
Slovele prin care încerci să alungi umbre străvechi
Frământă o inimă frântă de dor
Şi-o iubire ce zboară spre nor.
şi oftatul din vorbe.
Şoaptele au dispărut...
A rămas doar o tăcere ce doare!
Mă înfioară ecourile
De valuri înspumate
şi ţipăt de pescăruşi...
Anunţă o inimă sfâşiată
ce tremură încuiată
în crater de dor şi speranţă.
Timpul şi muzica vindecă rănile vechi.
Slovele prin care încerci să alungi umbre străvechi
Frământă o inimă frântă de dor
Şi-o iubire ce zboară spre nor.
spune-mi tu
RăspundețiȘtergereRătăcesc prin pădurea de vise
printre margini aprinse de drum
şi tot vreau lângă suflet iubirea,
dar nu pot s-o găsesc nicidecum.
Peste clapele-mi stinse trec mâna,
portativul mi-e şters şi neclar.
Spune-mi tu, unde-mi este iubirea,
prin ce loc îmi e dorul hoinar?
Azi mai singură-mi e înserarea
când prin flori umbl-al firii parfum.
Spune-mi tu: unde-mi este cărarea?
Că nu pot s-o găsesc nicidecum.
Tot mai cânt la harmonica-mi veche
cântec trist, pe alei presărat,
în curând înflori-vor salcâmii
însă tu nu mai eşti, ai plecat.
Leonid IACOB