Vine furtunã! Iarãși marea vine
Cu valuri ce mã iau ca pe o lotcã!
Ceru-i smoalã! Stihia Lunii pline
Se joacã! Joacã scoasã din minți, parcã.
... Vine noaptea cu vise. Mã îmbie...
Deschid fereastra spre marea stelelor.
Admir frumosul castel al astrelor.
Vãd o privire ațintitã asupra mea:
- Lunã, Regina Nopții pe vecie,
Nu mã strãpunge cu laserul ochilor tãi!
Dã-mi libertatea gândirii
Şi speranța iubirii!
Arde sufletul meu prelins în creuzetul de foc!
Inima-i vrãjitã de astrul nopții. Mă sufoc.
Gândurile sunt cuie încrucișate de cioplitorul de vise.
Iar stelele? Agate ce dau puterea tãcerii de-a vorbi fãrã grai.
Aud un glas în mine, e dorul ce-l ai!
Gându-mi rãtãcește în abisul nopții.
Şi cu avânt mã-ndrept, triumfal, pe apele sorții.
Lilit,16 iunie 2012
Cu valuri ce mã iau ca pe o lotcã!
Ceru-i smoalã! Stihia Lunii pline
Se joacã! Joacã scoasã din minți, parcã.
... Vine noaptea cu vise. Mã îmbie...
Deschid fereastra spre marea stelelor.
Admir frumosul castel al astrelor.
Vãd o privire ațintitã asupra mea:
- Lunã, Regina Nopții pe vecie,
Nu mã strãpunge cu laserul ochilor tãi!
Dã-mi libertatea gândirii
Şi speranța iubirii!
Arde sufletul meu prelins în creuzetul de foc!
Inima-i vrãjitã de astrul nopții. Mă sufoc.
Gândurile sunt cuie încrucișate de cioplitorul de vise.
Iar stelele? Agate ce dau puterea tãcerii de-a vorbi fãrã grai.
Aud un glas în mine, e dorul ce-l ai!
Gându-mi rãtãcește în abisul nopții.
Şi cu avânt mã-ndrept, triumfal, pe apele sorții.
Lilit,16 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu