Omul

Omule, rãtãcești prin zarva sorții
Dar ții în palme sensurile vieții.
Omenirea rãstoarnã mii de-ntrebãri
Şi le aruncã iute-n seif de mirãri.

Omule, rãtãcești prin a vieții pom

Şi-nchizi rãspuns la-ntrebãri în vechiul dom.

Visezi lumi-surori. Astre-ndepãrtate

Ascund speranțele nenumãrate.

Omule, rãtãcești pe-aripa vremii

Brãzdând lumi de-a valma cu vagi amintiri.

Timpul rostogolește secole mii

Şi-ți amintești, doar rar, de vechii martiri.

Vise trec prin aer.Gânduri se rotesc.

Trenul vieții fuge spre albastre zãri.

Oamenii aleargã. Se opresc în gãri.

Roți la trenul vieții, mereu se-nvârtesc

Lilit, 22 iunie 2012