Aud vibrând pe clape de luminã
Povestea unui suflet rãtãcit în timp.
Eminescu este cel ce ne alinã
Cu slove de aur, sculptate-n rãstimp.
Rãtãcesc în luminile tãcerii
Imprimatã pe pereții nopții.
Tãrâmul de vers, iubit și venerat
Un gând înaripat zboarã netulburat.
Prin vadul vremii curg cuvinte de dor
Suspine de-amor dispar în vise ce mor.
Din noianul de neguri rãsai printre astre
Luceafãr sfânt al nemuririi noastre!
Lilit, 12 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu