Într-o cavernã pierdutã-n eter!

Te doare gândul
Când stai în palma vieții
Roiind adevãrul
În vârtejul sorții.

Te doare inocența
Cãlcatã-n picioare
Şi suspini în absența
Iubirii ce nu mai apare.

Te doare sufletul
Prins într-o tãcere de mister
Se-aude urletul
Într-o cavernã pierdutã-n eter!

Te doare zâmbetul
Pe buzele-ți crãpate
 Ce naște uraganul,
Izbind dorințele uitate.

Te doare privirea
În apusul de soare
Şi geme golirea
În iubirea ce doare.

Ne cântã dorul
Îmbrãcat în roș veșmânt
Se târãște în corul
Ce rãsunã-n suav gând.
Lilit, 12 iulie 2012, Iasi