Grafică Mihai Cătruna
Mi-e dor
De caldarâmul ce-ţi săruta tălpile
Şi mângâia urma paşilor din
gândurile tale!
Granitu-i răsucit în rădăcina din
Copacul Vieţii,
Plantat pe carosabilul sorţii.
Treci grăbit,
La braţ cu umbra gânditoare,
Prin tăcerea pulberii de vise.
Vise, ce vibrează de fiori, ard în
ruguri aprinse
Vorbe stropite cu dor zboară către
cerul fericirii de-o clipă.
Petale diafane,
Pe zâmbet de Om, dansează timide.
Omul, troienit de visul iertării,
stă gârbovit
Sub pulberea aurie, pictând trupul
răstignit
Cu speranţa omenirii.
Mi-e dor... de umbra ce seamănă a
Om!
O
umbră şovăielnică, dar luminată de soarele existenţei de nepreţuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu