Ești visul ce-a
devenit realitate
Când speranțele-mi plângeau abandonate.
Ești dorul ce înfrunta
neagra furtunã,
Un înger
purtându-mã pânã la Lunã.
Ești îngerul
ce-aleargã prin Univers
Cãutând bunãtatea
în credințã
Respiri iubirea
în fiecare vers
Aduni în speranțe
multã voințã.
Ești îngerul ce
m-a-nvãțat sã iubesc,
Ești gândul din
mine ce mã alintã
Glasuri rãsunã în inimã. Privesc
Povestea țesutã-n
dragostea țintã.
M-ai rupt din durerea ce mã sfâșâia
Şi-ai alungat
lacrimile în ploaia
Ce cãdea în zbor
pe jarul iubirii.
Înger al speranței …al nemuririi
Eşti aşteptarea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu