Agăţaţi de-aripile celor patru vânturi,
demonii cad în spirale
prin tunelul de timp
luminat.
Zboară gândul ca un vânt călare
pe creştetul munţilor.
Urmele paşilor aţintesc
frunţile norilor...
aruncă o pată,
ca de cenuşă,
în inima asaltată de
furtună.
În oceanul timpului,
furând o stea de pe cer,
iubirea trece-n altă
dimensiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu