Noaptea de-argint sărută un gând
în vise adus de vocea ploii.
Prin șoapte înoată un înger…
trece ca un fum prin vântul
ce poarta magiei deschide.
Îngerul, în tăcere, mistere visa
îmbăiat în văpăile nopții;
cânta doruri… cu-aripa clipe picta,
înfruntând misticul zbor până în zori.
Înlănțuite șoapte umerii timpului izbesc,
topind în vocea albastrului
sonata nemuririi în portativul nopții.
copyright © Lilit, Iaşi, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu