Palase of dreams

De ce simt cǎ mǎ scurg?!

întreabǎ sufletul cǎzut prizonier în corpul doborât de durere

doresc sǎ zâmbesc, vreau armonie, linişte spune,

dar petele stau agǎţate de mine...

se lovesc, ţipând dureri în gânduri

sufletul geme, stând gârbovit sub povara din veacuri;

sunt în abisul din abis

mǎ caţǎr... unghiile lasǎ urme... sânge...

un strigǎt rǎsunǎ în palace of dreams,

țipǎt înfundat de mânie împotriva propriului Eu

nervii dispar; se pierd în gândul ce sapǎ

sentimente bandajate în spini.

inima lǎcrimeazǎ; curge rugina şi neagra mizerie

timpul trece prin mine...prin noi;

pe peretele de care încerc sǎ mǎ sprijin,

urcǎ vise stropite de roua speranţei...
zbor prin palace of dreams...
mǎ înalţ ca o pasǎre la margine de univers

încep cǎlǎtoria în necunoscut,

spre necunoscutul din mine.

aduc senin în privire,

arzând durerea şi iubirea înşelatǎ în vremi.

***

mǎ regǎsesc... îmbrac haina iertǎrii

îmi ţin sufletul de mânǎ și arunc povara din spate
prin palace of dreams, văd o lumină sublimă...