Mi-e dor
De grădina mea de vise
Mi-e dor
De fuiorul de fum
Emanat din vulcanul iubirii!
De iubirea născută din nobila speranţă
Ce veşniceşte-o voce,
Atom
În poemul de amor,
Sub pana vrăjită de Muză!
Mi-e dor
De vorba-ţi caldă
Şi plină de mistere.
Cu vorbe dulci mă-nvălui, în eterna mângâiere.
Sufletu-mi vibrează pe-acorduri violine
Murmuri, la urechea-mi, rugi ca izvoare line.
Mi-e dor … de dor!
Pictură Mihai Cătruna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu