Sub
degete, clapele zdrobesc
Marele
rod al culesului de note.
Aud
un glas ce
inima vrăjeşte
Pianul
priveşte, gândul
rătăceşte,
Şi pe
toți uimeşte!
Mă
prăbuşesc în abisul ochilor tăi
Ochi
ce mă ard… ochi ce mă fură,
Zboară
cu mine pe-aripi de gene
Într-o
lumină albastră.
Lumină
ce se degajă din
rugul unei roze …
Mă
înfăşori în muzica de catifea
A
unei iubiri ce urlă în
pustiul de sub lună.
Prin
degete se-nalţă rădăcini.
Rădăcinile
unei păduri de vise
Troienite
sub ninsoarea mângâierii din zori,
Vibrând
sub albi fiori!
O
pată de lumină albastră se
răsfrânge
Asupra purităţii din
fiinţa noastră!
La
marginea unui gând,
Un
inorog roade,
Mâncând din nemurirea dragostei
Mâncând din nemurirea dragostei
Ce
înfloreşte din muguri încrustaţi
în suflet.
Mă
prăbuşesc,
Ne
prăbuşim în abisul ochilor noştri,
Dar
ne înalţă … o iubire eternă!
Idealist.Abisal Abstract.
RăspundețiȘtergereTe felicit pentru sensibilitatea si intensitatea dramatica a pasiunii si a emotiilor.
Mulţumesc pentru gândul bun!
RăspundețiȘtergereO primăvară fericită!