Pe clape magice de pian

Grafică de Mihai  Cătruna 

Sub degete, clapele zdrobesc

Marele rod al culesului de note.

Aud un glas ce inima vrăjeşte

Pianul priveşte, gândul rătăceşte,

Şi pe toți uimeşte!

Mă prăbuşesc în abisul ochilor tăi

Ochi ce mă ard… ochi ce mă fură,

Zboară cu mine pe-aripi de gene

Într-o lumină albastră.

Lumină ce se degajă din rugul unei roze … 

Mă înfăşori în muzica de catifea

A unei iubiri ce urlă în pustiul de sub lună.

Prin degete se-nalţă rădăcini.

Rădăcinile unei păduri de vise

Troienite sub ninsoarea mângâierii din zori,

Vibrând sub albi fiori!

O pată de lumină albastră se răsfrânge 

Asupra purităţii din fiinţa noastră!

La marginea unui gând,

Un inorog roade, 
Mâncând din nemurirea dragostei

Ce înfloreşte din muguri încrustaţi în suflet.

Mă prăbuşesc,

Ne prăbuşim în abisul ochilor noştri,

Dar ne înalţă … o iubire eternă!